Dăunătorul care înțeapă frunzele și reduce fotosinteza la numeroase culturi agricole și horticole
Cicada verde (Empoasca decipiens) este un dăunător polifag din familia Cicadellidae, prezent în majoritatea zonelor agricole din România. Atât adulții, cât și nimfele înțeapă frunzele și se hrănesc cu seva plantelor, provocând decolorări, uscarea marginilor frunzelor și reducerea procesului de fotosinteză.
În condiții favorabile, populațiile pot crește rapid, afectând culturile legumicole, vița-de-vie, cartoful, lucerna și numeroase plante ornamentale.
Cum recunoști cicada verde?
Adultul
Adultul este o insectă mică, foarte mobilă.
Caracteristici principale
- lungime: 3–4 mm;
- corp îngust și alungit;
- culoare verde-deschis până la verde-gălbui;
- aripi transparente cu reflexe verzui;
- ochi proeminenți;
- picioare posterioare adaptate pentru sărit.
La deranjare, adulții sar rapid sau zboară pe distanțe scurte.
Ouăle
Ouăle sunt:
- alungite;
- albicioase;
- depuse în țesuturile frunzelor sau pețiolurilor;
- greu vizibile fără o examinare atentă.
Nimfele
Nimfele seamănă cu adulții, dar sunt lipsite de aripi.
Caracteristici
- culoare verde-deschis;
- deplasare laterală foarte rapidă;
- corp turtit;
- hrănire intensă pe partea inferioară a frunzelor.
Ce culturi atacă?
Specia este foarte polifagă.
Principalele culturi afectate
- cartof;
- fasole;
- tomate;
- vinete;
- ardei;
- lucernă;
- viță-de-vie;
- căpșun;
- plante ornamentale;
- numeroase buruieni.
Poate ataca și alte culturi agricole în perioadele cu populații ridicate.
Simptomele atacului
Hrănirea afectează funcționarea normală a frunzelor.
Semne caracteristice
- puncte albicioase pe frunze;
- îngălbenirea marginilor;
- brunificarea vârfurilor frunzelor;
- aspect ars al limbului foliar („hopperburn”);
- răsucirea frunzelor;
- încetinirea creșterii plantelor.
În atacurile severe, frunzele se usucă prematur.
Perioada de apariție
În România dezvoltă 3–5 generații pe an, în funcție de condițiile climatice.
Perioade importante
- aprilie–mai – apar primele populații;
- iunie–septembrie – dezvoltarea succesivă a generațiilor;
- octombrie – adulții migrează către locurile de iernare.
Specia iernează, de regulă, în stadiul de adult, în vegetația spontană sau în resturile vegetale.
Condiții favorabile dezvoltării
Populațiile cresc rapid în:
- temperaturi de 22–30°C;
- vreme caldă și uscată;
- vegetație abundentă;
- prezența buruienilor gazdă;
- fertilizare excesivă cu azot.
Pagube produse
Atacul afectează direct procesul de fotosinteză.
Efectele atacului
- reducerea creșterii plantelor;
- diminuarea fotosintezei;
- scăderea producției;
- reducerea calității fructelor și tuberculilor;
- sensibilitate crescută la secetă;
- slăbirea plantelor.
La unele specii de cicade există și riscul transmiterii unor fitoplasme sau virusuri, însă Empoasca decipiens este cunoscută în principal pentru pagubele produse prin hrănire.
Metode de prevenire
Monitorizarea culturilor
Inspectarea regulată a părții inferioare a frunzelor permite depistarea timpurie a nimfelor.
Combaterea buruienilor
Reducerea plantelor gazdă limitează dezvoltarea populațiilor.
Fertilizare echilibrată
Excesul de azot favorizează apariția frunzelor fragede, preferate de insecte.
Conservarea insectelor benefice
Păianjenii, buburuzele și ploșnițele prădătoare contribuie la controlul natural al populațiilor.
Combatere
Combaterea este mai eficientă asupra nimfelor tinere.
Recomandări
- monitorizarea atentă a culturilor în perioada de vegetație;
- utilizarea capcanelor adezive pentru evaluarea populațiilor;
- aplicarea insecticidelor omologate conform avertizărilor fitosanitare;
- alternarea substanțelor active pentru prevenirea rezistenței;
- integrarea măsurilor preventive și biologice într-un program de combatere integrată (IPM).
Intervențiile efectuate la începutul infestării limitează dezvoltarea generațiilor ulterioare.
Cum verifici prezența cicadei verzi?
Examinează partea inferioară a frunzelor și scutură plantele ușor. Adulții vor sări sau vor zbura imediat, iar nimfele se vor deplasa rapid lateral. Urmărește apariția petelor albicioase și a marginilor brunificate ale frunzelor, simptome caracteristice atacului.
Concluzie
Cicada verde (Empoasca decipiens) este un dăunător polifag care poate afecta numeroase culturi agricole și horticole prin reducerea fotosintezei și încetinirea dezvoltării plantelor. Monitorizarea atentă, controlul buruienilor și aplicarea tratamentelor la începutul infestării sunt esențiale pentru protejarea culturilor și menținerea producției.
