Dăunătorul polifag care afectează sute de specii de plante cultivate
Păianjenul roșu comun (Tetranychus urticae) este unul dintre cei mai răspândiți și periculoși dăunători ai culturilor agricole și horticole din România. Deși este un acarian și nu o insectă, atacă peste 1.200 de specii de plante, inclusiv legume, pomi fructiferi, viță-de-vie, plante ornamentale și culturi de câmp.
Dimensiunile sale foarte mici îl fac dificil de observat, însă în condiții favorabile populațiile cresc exploziv și pot provoca pagube importante într-un timp foarte scurt.
Cum recunoști păianjenul roșu comun?
Adultul
Adultul este un acarian microscopic.
Caracteristici principale
- lungime: 0,4–0,6 mm;
- culoare verde-gălbuie vara;
- culoare roșu-portocaliu toamna și înainte de iernare;
- corp oval;
- opt picioare;
- două pete întunecate pe partea dorsală.
Este vizibil cu ochiul liber doar ca un punct foarte mic care se deplasează pe partea inferioară a frunzelor.
Ouăle
Ouăle sunt:
- sferice;
- translucide la depunere;
- apoi gălbui;
- depuse pe partea inferioară a frunzelor.
Larvele și nimfele
Stadiile tinere seamănă cu adulții, dar sunt mai mici și au inițial doar șase picioare.
Ce culturi atacă?
Păianjenul roșu este extrem de polifag.
Principalele culturi afectate
- tomate;
- ardei;
- castraveți;
- vinete;
- fasole;
- soia;
- porumb;
- căpșun;
- zmeur;
- viță-de-vie;
- măr;
- păr;
- prun;
- trandafiri;
- numeroase plante ornamentale.
Simptomele atacului
Acarienii înțeapă celulele frunzelor și extrag conținutul acestora.
Semne caracteristice
- puncte galbene foarte fine pe frunze;
- aspect marmorat;
- îngălbenirea frunzelor;
- uscarea prematură;
- pânze fine pe partea inferioară a frunzelor și între lăstari;
- căderea frunzelor în cazul atacurilor severe.
Atacul începe de regulă pe frunzele bazale și se extinde rapid către întreaga plantă.
Perioada de apariție
În România este activ din primăvară până toamna târziu.
Perioade importante
- aprilie – apar primele populații;
- mai–septembrie – dezvoltare intensă;
- octombrie – femelele se retrag pentru iernare.
În condiții favorabile poate dezvolta 8–12 generații pe an.
Condiții favorabile dezvoltării
Populațiile cresc exploziv în:
- temperaturi de peste 28°C;
- vreme secetoasă;
- umiditate atmosferică redusă;
- spații protejate (sere și solarii);
- utilizarea excesivă a unor insecticide care reduc populațiile prădătorilor naturali.
Pagube produse
Atacul reduce capacitatea plantei de a realiza fotosinteza.
Efectele atacului
- încetinirea dezvoltării;
- reducerea producției;
- fructe mai mici;
- maturare neuniformă;
- scăderea calității comerciale;
- uscarea prematură a plantelor.
În sere și solarii, atacurile pot evolua foarte rapid dacă nu sunt controlate.
Metode de prevenire
Monitorizarea culturii
Verificarea regulată a părții inferioare a frunzelor permite identificarea timpurie a populațiilor.
Menținerea umidității
Acarienii preferă aerul uscat, iar o umiditate mai ridicată limitează dezvoltarea lor.
Combaterea buruienilor
Numeroase buruieni reprezintă plante gazdă.
Conservarea acarienilor prădători
Specii precum Phytoseiulus persimilis și Amblyseius californicus contribuie la controlul biologic al populațiilor în sere și solarii.
Combatere
Combaterea trebuie începută imediat după observarea primelor colonii.
Recomandări
- monitorizarea săptămânală a culturii;
- verificarea părții inferioare a frunzelor;
- utilizarea acaricidelor omologate;
- alternarea substanțelor active pentru prevenirea rezistenței;
- utilizarea controlului biologic în spațiile protejate.
Intervenția timpurie este esențială deoarece populațiile se multiplică foarte rapid.
Cum verifici prezența păianjenului roșu?
Examinează partea inferioară a frunzelor cu o lupă. Dacă observi puncte mobile foarte mici, pânze fine și frunze cu aspect marmorat, este foarte probabil să fie vorba despre un atac de păianjen roșu. În sere și solarii, verificările trebuie efectuate cel puțin o dată pe săptămână în perioadele călduroase.
Concluzie
Păianjenul roșu comun (Tetranychus urticae) este unul dintre cei mai periculoși dăunători ai culturilor horticole și agricole datorită ritmului rapid de înmulțire și numărului foarte mare de plante gazdă. Monitorizarea atentă, utilizarea metodelor biologice și aplicarea corectă a acaricidelor sunt esențiale pentru limitarea pagubelor și menținerea sănătății culturilor.
