Dăunătorul microscopic al căpșunului și plantelor ornamentale, care provoacă deformarea frunzelor, stagnarea creșterii și reducerea producției
Acarianul ciclamenului (Phytonemus pallidus) este un acarian microscopic din familia Tarsonemidae, considerat unul dintre cei mai importanți dăunători ai culturilor de căpșun și ai numeroaselor plante ornamentale cultivate în sere și solarii. Dimensiunile sale extrem de reduse îl fac dificil de observat, iar simptomele apar adesea doar după instalarea unor populații numeroase.
În România este întâlnit în special în culturile protejate și în plantațiile intensive de căpșun, unde poate provoca pierderi importante de producție și deprecierea calității fructelor.
Cum recunoști acarianul ciclamenului?
Adultul
Adultul este microscopic și poate fi observat doar cu ajutorul unei lupe puternice sau la microscop.
Caracteristici principale
- lungime: 0,20–0,30 mm;
- corp oval;
- culoare albicioasă până la galben-pal;
- aspect translucid;
- femelele sunt mai mari decât masculii;
- preferă țesuturile foarte tinere și umede.
Adulții se ascund în muguri, între frunzele tinere și în bobocii florali.
Ouăle
Ouăle sunt:
- ovale;
- translucide;
- netede;
- depuse în grupuri pe frunzele tinere și în muguri.
O femelă poate depune între 20 și 50 de ouă.
Larvele și nimfele
Stadiile juvenile sunt:
- albicioase;
- foarte mici;
- active;
- localizate în vârful de creștere al plantei.
Toate stadiile mobile se hrănesc prin înțeparea celulelor vegetale.
Ce culturi atacă?
Specia preferă plantele cu țesuturi fragede și umiditate ridicată.
Principalele culturi afectate
Plante horticole
- căpșun;
- zmeur (ocazional).
Plante ornamentale
- ciclamen;
- begonie;
- gerbera;
- violeta africană;
- gloxinia;
- crizantemă;
- impatiens.
În culturile comerciale, căpșunul este cea mai afectată specie.
Simptomele atacului
Acarianii atacă organele tinere aflate în creștere.
Semne caracteristice
- frunze mici și puternic încrețite;
- margini răsucite ale frunzelor;
- aspect îngroșat și casant al limbului foliar;
- stagnarea creșterii;
- pețioli scurți și deformați;
- flori deformate;
- fructe mici și deformate.
La căpșun, frunzele centrale rămân compacte și nu se mai dezvoltă normal.
Ciclul biologic
În sere și în perioadele favorabile dezvoltă 10–15 generații pe an.
Perioade importante
- primăvara – reluarea dezvoltării populațiilor;
- vara – înmulțire intensă;
- toamna – populații ridicate în culturile protejate;
- iarna – supraviețuire în plantele gazdă și în sere încălzite.
La temperaturi de 20–25°C, o generație se dezvoltă în aproximativ 10–14 zile.
Condiții favorabile dezvoltării
Populațiile cresc rapid în:
- temperaturi de 18–25°C;
- umiditate relativă ridicată;
- sere și solarii slab ventilate;
- culturi dese;
- irigare excesivă prin aspersie.
Pagube produse
Atacul afectează în special organele tinere ale plantei.
Efectele atacului
- deformarea frunzelor;
- reducerea fotosintezei;
- încetinirea dezvoltării plantelor;
- reducerea înfloririi;
- fructe mici și deformate;
- diminuarea producției;
- deprecierea valorii comerciale.
În plantațiile de căpșun, infestările severe pot reduce producția cu peste 50%.
Metode de prevenire
Monitorizarea culturii
Inspectarea regulată a frunzelor centrale și a mugurilor permite depistarea timpurie a simptomelor.
Material săditor sănătos
Utilizarea stolonilor certificați reduce riscul introducerii dăunătorului.
Igiena fitosanitară
Îndepărtarea plantelor puternic atacate și a resturilor vegetale reduce sursele de infestare.
Conservarea entomofaunei utile
Acarienii prădători contribuie la limitarea populațiilor.
Dușmani naturali importanți
- Neoseiulus cucumeris;
- Amblyseius swirskii;
- Neoseiulus californicus.
Combatere
Combaterea este cea mai eficientă imediat după apariția primelor simptome.
Recomandări
- monitorizarea atentă a frunzelor centrale și a mugurilor;
- eliminarea plantelor puternic infestate;
- utilizarea acarienilor prădători în culturile protejate;
- aplicarea acaricidelor omologate conform avertizărilor fitosanitare;
- alternarea substanțelor active pentru prevenirea rezistenței;
- integrarea măsurilor preventive, biologice și chimice într-un program de combatere integrată (IPM).
Tratamentul trebuie orientat către centrul rozetei, unde se găsesc majoritatea acarienilor.
Cum verifici prezența acarianului ciclamenului?
Inspectează frunzele foarte tinere și mugurii din centrul plantei. Urmărește apariția frunzelor mici, îngroșate și încrețite, a pețiolilor scurți și a stagnării creșterii. Deoarece acarianul este microscopic și se ascunde în muguri, confirmarea infestării necesită, de regulă, examinarea cu o lupă puternică sau la microscop.
Concluzie
Acarianul ciclamenului (Phytonemus pallidus) este un dăunător microscopic care afectează în special căpșunul și numeroase plante ornamentale. Prin atacul asupra țesuturilor tinere, acesta determină deformarea frunzelor, reducerea producției și deprecierea calității fructelor și florilor. Monitorizarea atentă, utilizarea materialului săditor sănătos și aplicarea unui program de combatere integrată sunt esențiale pentru menținerea unor culturi sănătoase.
