Dăunătorul polifag care atacă legumele și plantele ornamentale, provocând deformarea frunzelor, stagnarea creșterii și deprecierea fructelor
Acarianul lat (Polyphagotarsonemus latus), cunoscut și sub denumirea de acarianul tropical lat sau broad mite, este un acarian microscopic din familia Tarsonemidae. Deși este foarte mic și greu de observat cu ochiul liber, este unul dintre cei mai periculoși dăunători ai culturilor horticole cultivate în sere, solarii și în câmp, în zonele cu veri călduroase.
Specia este extrem de polifagă, fiind identificată pe peste 200 de specii de plante. Atacul afectează în special organele tinere aflate în creștere, iar toxinele injectate în timpul hrănirii determină deformări severe ale frunzelor, florilor și fructelor.
Cum recunoști acarianul lat?
Adultul
Adultul este microscopic și poate fi observat doar cu o lupă puternică sau la microscop.
Caracteristici principale
- lungime: 0,15–0,25 mm;
- corp oval;
- culoare albicioasă, gălbuie sau verde-pal;
- aspect translucid;
- femelele sunt mai mari decât masculii;
- masculii au ultima pereche de picioare adaptată pentru transportul femelelor înainte de împerechere.
Adulții se localizează pe frunzele și lăstarii foarte tineri.
Ouăle
Ouăle sunt ușor de diferențiat la microscop.
Caracteristici
- ovale;
- translucide;
- prevăzute cu mici proeminențe albicioase pe suprafață;
- depuse pe partea inferioară a frunzelor și pe organele tinere.
O femelă poate depune între 30 și 80 de ouă.
Larvele și nimfele
Stadiile juvenile sunt:
- albicioase;
- foarte mici;
- active;
- localizate în vârful de creștere al plantelor.
Toate stadiile mobile se hrănesc prin înțeparea celulelor vegetale.
Ce culturi atacă?
Specia este foarte polifagă.
Legume
- ardei;
- tomate;
- vinete;
- castraveți;
- fasole.
Plante tehnice
- tutun;
- bumbac.
Plante ornamentale
- gerbera;
- begonia;
- ciclamen;
- crizantemă;
- azalee;
- hibiscus;
- impatiens.
Alte culturi
- citrice;
- ceai;
- numeroase buruieni spontane.
Ardeiul este una dintre culturile cele mai sensibile.
Simptomele atacului
Acarianii atacă în special țesuturile tinere.
Semne caracteristice
- frunze puternic răsucite;
- îngroșarea limbului foliar;
- aspect lucios al frunzelor;
- deformarea vârfului de creștere;
- internoduri scurte;
- stagnarea dezvoltării plantelor;
- flori deformate;
- fructe mici, deformate și cu crăpături superficiale.
Plantele atacate pot fi confundate cu cele afectate de erbicide sau de carențe nutritive.
Ciclul biologic
În sere dezvoltă 15–20 de generații pe an, iar reproducerea poate continua pe tot parcursul anului.
Perioade importante
- primăvara – apar primele populații;
- vara – dezvoltare foarte rapidă;
- toamna – populații maxime în sere și solarii;
- iarna – dezvoltare continuă în spațiile încălzite.
La temperaturi de 25–30°C, o generație se dezvoltă în doar 5–7 zile.
Condiții favorabile dezvoltării
Populațiile cresc rapid în:
- temperaturi de 22–30°C;
- umiditate relativă ridicată;
- sere și solarii;
- culturi dese;
- ventilație insuficientă.
Pagube produse
Atacul afectează în special organele aflate în creștere.
Efectele atacului
- reducerea fotosintezei;
- deformarea frunzelor și lăstarilor;
- stagnarea dezvoltării plantelor;
- reducerea înfloririi;
- fructe deformate;
- diminuarea producției și a valorii comerciale.
În culturile de ardei și tomate, infestările severe pot compromite aproape complet producția dacă nu sunt controlate.
Metode de prevenire
Monitorizarea culturilor
Inspectarea periodică a vârfurilor de creștere și a frunzelor tinere permite depistarea timpurie a simptomelor.
Material săditor sănătos
Răsadurile trebuie achiziționate doar din surse certificate și inspectate înainte de plantare.
Igiena fitosanitară
Îndepărtarea plantelor și a buruienilor infestate reduce sursele de răspândire.
Conservarea entomofaunei utile
Acarienii prădători sunt foarte eficienți în controlul biologic.
Dușmani naturali importanți
- Neoseiulus cucumeris;
- Amblyseius swirskii;
- Neoseiulus californicus.
Combatere
Combaterea trebuie începută imediat după observarea primelor simptome.
Recomandări
- monitorizarea atentă a organelor tinere;
- eliminarea plantelor puternic atacate;
- utilizarea acarienilor prădători în spațiile protejate;
- aplicarea acaricidelor omologate conform avertizărilor fitosanitare;
- alternarea substanțelor active pentru prevenirea rezistenței;
- integrarea măsurilor biologice și chimice într-un program de combatere integrată (IPM).
Intervențiile timpurii sunt esențiale deoarece populațiile cresc foarte rapid, iar simptomele apar adesea după instalarea infestării.
Cum verifici prezența acarianului lat?
Inspectează vârfurile de creștere, frunzele foarte tinere și bobocii florali. Urmărește apariția frunzelor îngroșate, răsucite și lucioase, precum și stagnarea creșterii. Deoarece acarianul este microscopic, confirmarea infestării se realizează prin examinarea probelor cu o lupă puternică sau la microscop.
Concluzie
Acarianul lat (Polyphagotarsonemus latus) este un dăunător extrem de periculos al culturilor horticole și ornamentale, datorită dezvoltării rapide și efectelor toxice produse asupra țesuturilor tinere. Monitorizarea atentă, utilizarea materialului săditor sănătos, controlul biologic și aplicarea măsurilor integrate de combatere sunt esențiale pentru protejarea culturilor și menținerea unor producții de calitate.
