Insecta prezentă în culturile agricole și pajiști, care poate provoca pagube locale prin consumul plantelor tinere și al semințelor germinate
Greierele de câmp (Gryllus campestris) este o insectă din ordinul Orthoptera și familia Gryllidae, răspândită în Europa, inclusiv în România. Este întâlnit în pajiști, terenuri agricole, margini de drumuri și zone cu vegetație ierboasă. Deși este cunoscut în special pentru cântecul caracteristic al masculilor în perioada de împerechere, în anumite condiții poate provoca pagube locale în culturile agricole prin consumul semințelor germinate și al plantelor tinere.
În mod obișnuit, această specie are un impact economic redus comparativ cu alți dăunători agricoli, însă în anii favorabili și la densități ridicate poate afecta răsărirea culturilor.
Cum recunoști greierele de câmp?
Adultul
Adultul este ușor de observat cu ochiul liber.
Caracteristici principale
- lungime: 20–28 mm;
- corp robust și cilindric;
- culoare neagră până la brun-negricioasă;
- cap mare, prevăzut cu mandibule puternice;
- antene foarte lungi și subțiri, depășind lungimea corpului;
- picioarele posterioare sunt adaptate pentru sărit;
- masculii emit un sunet caracteristic prin frecarea aripilor.
Femela prezintă un ovipozitor lung și drept la capătul abdomenului.
Ouăle
Ouăle sunt:
- alungite;
- alb-gălbui;
- depuse individual sau în grupuri mici în sol.
O femelă poate depune între 150 și 300 de ouă.
Nimfele
Nimfele:
- seamănă cu adulții;
- sunt lipsite de aripi;
- trec prin mai multe stadii de dezvoltare;
- se hrănesc cu aceleași tipuri de hrană ca adulții.
Ce culturi atacă?
Specia este omnivoră, dar poate consuma și plante cultivate.
Culturi agricole
- grâu;
- orz;
- ovăz;
- porumb;
- floarea-soarelui;
- sfeclă de zahăr.
Legume
- salată;
- fasole;
- mazăre;
- varză;
- răsaduri diverse.
Alte plante
- gazon;
- plante ornamentale;
- numeroase specii spontane.
De regulă, atacă plantele aflate în primele faze de vegetație.
Simptomele atacului
Greierele produce pagube prin rosături și consumul semințelor.
Semne caracteristice
- semințe germinate consumate;
- răsaduri retezate sau roase;
- margini neregulate ale frunzelor;
- plante tinere lipsă în vetre izolate;
- galerii mici în apropierea plantelor.
Atacul este mai frecvent în apropierea galeriilor săpate în sol.
Ciclul biologic
În România dezvoltă o generație la aproximativ doi ani, deși ritmul poate varia în funcție de condițiile climatice.
Perioade importante
- mai–iulie – împerecherea și depunerea ouălor;
- vara și toamna – dezvoltarea nimfelor;
- iarna – nimfele iernează în galerii;
- primăvara următoare – apar adulții.
Masculii își petrec cea mai mare parte a timpului în apropierea galeriilor, de unde emit cântecul specific.
Condiții favorabile dezvoltării
Populațiile cresc în:
- terenuri însorite;
- soluri bine drenate;
- veri calde;
- pajiști și terenuri necultivate;
- culturi aflate în apropierea habitatelor naturale.
Pagube produse
În majoritatea cazurilor, pagubele sunt locale.
Efectele atacului
- reducerea densității culturilor;
- consumul semințelor germinate;
- afectarea răsadurilor;
- încetinirea dezvoltării plantelor tinere;
- necesitatea reînsămânțării în unele zone.
Spre deosebire de alte ortoptere, greierele de câmp rareori produce infestări extinse.
Metode de prevenire
Lucrările solului
Mobilizarea terenului distruge galeriile și expune ouăle și nimfele prădătorilor.
Monitorizarea culturilor
Inspectarea terenului după răsărire permite identificarea zonelor afectate.
Întreținerea terenurilor
Reducerea vegetației spontane din jurul culturilor limitează locurile de refugiu.
Conservarea dușmanilor naturali
Numeroși prădători contribuie la controlul natural al populațiilor.
Dușmani naturali importanți
- păsările insectivore;
- aricii;
- șopârlele;
- păianjenii;
- gândacii prădători.
Combatere
Combaterea este justificată doar în cazul unor populații foarte ridicate.
Recomandări
- monitorizarea atentă a culturilor tinere;
- distrugerea galeriilor în zonele puternic afectate;
- menținerea unei bune igiene a terenului;
- aplicarea insecticidelor omologate numai atunci când pragul economic de dăunare este depășit și în conformitate cu recomandările fitosanitare;
- integrarea tuturor măsurilor într-un program de combatere integrată (IPM).
În majoritatea situațiilor, măsurile preventive sunt suficiente pentru limitarea pagubelor.
Cum verifici prezența greierelui de câmp?
Inspectează culturile în apropierea galeriilor circulare săpate în sol, cu diametrul de aproximativ 2–3 cm. Dimineața sau seara poți observa adulții la intrarea în galerii, iar în perioada de reproducere masculii pot fi identificați și după sunetul caracteristic. Prezența răsadurilor roase și a semințelor germinate consumate poate indica activitatea acestei specii.
Concluzie
Greierele de câmp (Gryllus campestris) este o specie comună în ecosistemele agricole și naturale, având în general un impact redus asupra culturilor. Totuși, în anumite condiții poate produce pagube locale asupra plantelor tinere și semințelor germinate. Monitorizarea culturilor și aplicarea măsurilor preventive sunt suficiente în majoritatea cazurilor pentru limitarea efectelor sale.
