Insecta polifagă cu potențial de invazie, care poate consuma rapid vegetația și provoca pierderi importante în culturile agricole

Lăcusta migratoare (Locusta migratoria) este una dintre cele mai cunoscute specii de lăcuste din lume și face parte din familia Acrididae. Este răspândită în Europa, Asia și Africa, fiind prezentă și în România, în special în zonele de luncă, terenurile umede și regiunile de stepă.

Specia este renumită pentru capacitatea de a forma, în anumite condiții, populații numeroase și roiuri migratoare care pot consuma cantități impresionante de vegetație într-un timp foarte scurt. În România, invaziile de mari dimensiuni sunt rare, însă apariția focarelor locale necesită monitorizare și intervenție rapidă.

Cum recunoști lăcusta migratoare?

Adultul

Adultul este ușor de observat cu ochiul liber.

Caracteristici principale

• lungime:
  • mascul: 35–50 mm;
  • femelă: 45–60 mm;
• corp alungit și robust;
• culoare variabilă:
  • verde;
  • brun-gălbuie;
  • brun-cenușie;
• ochi mari și proeminenți;
• antene relativ scurte;
• aripi lungi și bine dezvoltate, depășind abdomenul;
• picioare posterioare puternice, adaptate pentru sărit și zbor.

Colorația diferă în funcție de stadiul biologic și de densitatea populației.

Ouăle

Ouăle sunt:

• alungite;
• galben-deschis;
• depuse în capsule (ooteci) introduse în sol.

O femelă poate depune între 50 și 120 de ouă, repartizate în mai multe ooteci.

Nimfele

Nimfele:

• seamănă cu adulții;
• sunt lipsite de aripi complet dezvoltate;
• trec prin 5–6 stadii larvare;
• se hrănesc intens cu vegetația.

În perioadele de densitate mare, nimfele se deplasează în grupuri compacte.

Ce culturi atacă?

Specia este extrem de polifagă.

Cereale

• grâu;
• orz;
• ovăz;
• porumb;
• orez.

Plante tehnice

• floarea-soarelui;
• sfeclă de zahăr;
• soia;
• lucernă.

Legume

• salată;
• varză;
• tomate;
• ardei;
• fasole.

Alte plante

• pășuni;
• plante furajere;
• stuf;
• numeroase specii spontane.

Simptomele atacului

Lăcustele consumă frunzele și organele verzi ale plantelor.

Semne caracteristice

• frunze roase complet;
• nervuri rămase intacte în cazul atacurilor puternice;
• răsaduri distruse;
• spice și inflorescențe afectate;
• plante defoliate aproape complet.

În cazul roiurilor numeroase, vegetația poate fi consumată în câteva ore.

Ciclul biologic

În România dezvoltă, în general, o generație pe an.

Perioade importante

• mai–iunie – eclozarea nimfelor;
• iunie–iulie – dezvoltarea nimfelor;
• iulie–septembrie – apariția adulților;
• august–octombrie – depunerea ouălor;
• iarna – ouăle iernează în sol.

Condiții favorabile dezvoltării

Populațiile cresc în:

• veri călduroase și uscate;
• terenuri necultivate;
• pajiști întinse;
• zone umede urmate de perioade secetoase;
• vegetație abundentă.

Pagube produse

În populații reduse, pagubele sunt locale, însă focarele numeroase pot deveni foarte periculoase.

Efectele atacului

• defolierea plantelor;
• reducerea fotosintezei;
• distrugerea culturilor tinere;
• diminuarea producției;
• afectarea pășunilor;
• pierderi economice importante în cazul invaziilor.

În regiunile unde se formează roiuri, pierderile pot fi foarte mari dacă nu se intervine rapid.

Metode de prevenire

Monitorizarea terenurilor

Supravegherea zonelor favorabile depunerii ouălor permite identificarea timpurie a focarelor.

Lucrările solului

Arătura de toamnă contribuie la distrugerea unei părți din ooteci.

Întreținerea terenurilor necultivate

Cosirea vegetației și gestionarea buruienilor reduc locurile favorabile dezvoltării.

Conservarea dușmanilor naturali

Numeroase specii contribuie la limitarea populațiilor.

Dușmani naturali importanți

• păsările insectivore;
• berzele;
• stârcii;
• șopârlele;
• păianjenii;
• unele specii de viespi și muște parazite.

Combatere

Combaterea este cea mai eficientă în stadiul de nimfă.

Recomandări

• monitorizarea continuă a zonelor cu risc;
• identificarea și combaterea focarelor înainte de apariția adulților;
• aplicarea insecticidelor omologate conform avertizărilor fitosanitare;
• efectuarea tratamentelor în fazele timpurii de dezvoltare;
• colaborarea între fermieri și autoritățile fitosanitare pentru combaterea focarelor extinse;
• integrarea tuturor măsurilor într-un program de combatere integrată (IPM).

Intervențiile efectuate asupra nimfelor sunt considerabil mai eficiente decât cele aplicate împotriva adulților zburători.

Cum verifici prezența lăcustei migratoare?

Inspectează culturile și terenurile din apropiere începând de la sfârșitul primăverii. Prezența grupurilor de nimfe, a frunzelor puternic roase și a insectelor adulte în număr mare poate indica apariția unui focar. În zonele cu antecedente de infestare, monitorizarea regulată a terenurilor și a vegetației spontane este esențială pentru intervenția rapidă.

Concluzie

Lăcusta migratoare (Locusta migratoria) este unul dintre cei mai cunoscuți dăunători ai culturilor agricole la nivel mondial. Deși în România invaziile de amploare sunt rare, focarele locale pot produce pagube importante asupra cerealelor, legumelor și plantelor furajere. Monitorizarea atentă și combaterea timpurie a nimfelor reprezintă cele mai eficiente măsuri pentru prevenirea pierderilor economice.