Dăunătorul microscopic al viței-de-vie care produce gale și deformări ale frunzelor, afectând dezvoltarea și producția butucilor
Acarianul galicol al viței-de-vie (Colomerus vitis), cunoscut și sub denumirea de erinoza viței-de-vie, este un acarian microscopic din familia Eriophyidae. Este prezent în toate regiunile viticole din România și atacă exclusiv vița-de-vie, provocând deformări caracteristice ale frunzelor și, în unele cazuri, afectând mugurii și inflorescențele.
Datorită dimensiunilor foarte reduse, acarianul nu poate fi observat cu ochiul liber, însă simptomele produse sunt ușor de recunoscut și reprezintă principalul indiciu al prezenței sale.
Cum recunoști acarianul galicol al viței-de-vie?
Adultul
Adultul este microscopic și poate fi observat doar la microscop.
Caracteristici principale
- lungime: 0,15–0,20 mm;
- corp cilindric, alungit;
- culoare albicioasă până la gălbuie;
- doar două perechi de picioare, caracteristică acarienilor din familia Eriophyidae;
- corp asemănător unui mic viermișor.
Adulții trăiesc pe partea inferioară a frunzelor, în interiorul țesutului modificat (erineu).
Ouăle
Ouăle sunt:
- foarte mici;
- translucide;
- ovale;
- depuse în interiorul țesutului afectat.
Femela poate depune între 30 și 70 de ouă pe parcursul vieții.
Larvele și nimfele
Stadiile juvenile sunt:
- albicioase;
- asemănătoare adulților;
- foarte greu de observat fără echipamente optice.
Toate stadiile se hrănesc cu celulele frunzelor.
Ce culturi atacă?
Specia este strict specializată pe vița-de-vie.
Principalele plante afectate
- viță-de-vie pentru struguri de masă;
- viță-de-vie pentru vin;
- portaltoi viticoli.
Nu atacă alte specii cultivate.
Simptomele atacului
Acarianul înțeapă celulele frunzelor și determină formarea unor țesuturi anormale.
Semne caracteristice
- umflături (gale) pe partea superioară a frunzei;
- pâslă albă, apoi crem sau brună, pe partea inferioară;
- deformarea limbului foliar;
- îngroșarea frunzelor;
- reducerea suprafeței active de fotosinteză;
- încetinirea creșterii lăstarilor.
În atacurile puternice, frunzele se răsucesc și pot cădea prematur.
Formele de atac
Specia poate produce mai multe tipuri de atac.
Erinoza frunzelor
Este cea mai frecventă formă și produce gale și pâslă caracteristică pe frunze.
Atacul mugurilor
Acarienii pătrund în muguri și pot determina:
- pornire întârziată în vegetație;
- lăstari slab dezvoltați;
- reducerea numărului de inflorescențe.
Această formă este mai periculoasă decât atacul asupra frunzelor.
Ciclul biologic
În România dezvoltă mai multe generații pe an, de regulă între 5 și 7 generații.
Perioade importante
- martie–aprilie – acarienii ies din mugurii de iernare;
- aprilie–august – dezvoltarea succesivă a generațiilor;
- septembrie – migrarea spre mugurii în care vor ierna.
Specia iernează în interiorul mugurilor.
Condiții favorabile dezvoltării
Populațiile cresc rapid în:
- temperaturi de 20–28°C;
- primăveri umede;
- plantații dese;
- lipsa tratamentelor preventive;
- soiuri sensibile.
Pagube produse
Atacul afectează dezvoltarea normală a butucilor.
Efectele atacului
- reducerea fotosintezei;
- încetinirea creșterii lăstarilor;
- reducerea dezvoltării inflorescențelor;
- diminuarea producției;
- scăderea acumulării de zaharuri în struguri;
- slăbirea butucilor în cazul infestărilor repetate.
În plantațiile tinere, atacurile asupra mugurilor pot întârzia formarea butucilor.
Metode de prevenire
Monitorizarea plantației
Inspectarea frunzelor imediat după dezmugurire permite identificarea simptomelor timpurii.
Tăieri de întreținere
O bună aerisire a butucilor reduce umiditatea favorabilă dezvoltării acarienilor.
Material săditor sănătos
Plantarea de butași certificați reduce riscul introducerii dăunătorului.
Conservarea entomofaunei utile
Numeroși acarieni prădători limitează populațiile în mod natural.
Dușmani naturali importanți
- Typhlodromus pyri;
- Amblyseius andersoni;
- Neoseiulus californicus.
Combatere
Combaterea este cea mai eficientă la începutul perioadei de vegetație, înainte ca acarienii să pătrundă adânc în țesuturile frunzelor.
Recomandări
- monitorizarea atentă a mugurilor și frunzelor tinere;
- efectuarea tratamentelor la dezmugurire, atunci când este necesar;
- utilizarea acarienilor prădători în programele de combatere biologică;
- aplicarea acaricidelor omologate conform avertizărilor fitosanitare;
- alternarea substanțelor active pentru prevenirea rezistenței;
- integrarea măsurilor preventive, biologice și chimice într-un program de combatere integrată (IPM).
Combaterea este mult mai eficientă înainte de apariția galelor bine dezvoltate.
Cum verifici prezența acarianului galicol al viței-de-vie?
Inspectează frunzele tinere începând din primăvară. Pe partea superioară apar mici umflături (gale), iar pe partea inferioară se observă o pâslă albicioasă, care devine ulterior crem sau brună. Verifică și mugurii în plantațiile cu atacuri repetate, deoarece acarianul iernează în interiorul acestora și poate afecta pornirea în vegetație.
Concluzie
Acarianul galicol al viței-de-vie (Colomerus vitis) este un dăunător specific viței-de-vie, care reduce capacitatea de fotosinteză și poate afecta dezvoltarea lăstarilor și producția de struguri. Monitorizarea atentă, utilizarea materialului săditor sănătos și aplicarea măsurilor integrate de combatere sunt esențiale pentru menținerea sănătății plantațiilor viticole.