Afida care formează colonii pe lăstarii și frunzele cireșului și vișinului, provocând răsucirea frunzelor și reducerea dezvoltării pomilor
Păduchele negru al cireșului (Myzus cerasi) este unul dintre cei mai importanți dăunători ai cireșului și vișinului din România. Coloniile de afide se dezvoltă pe lăstarii tineri și pe partea inferioară a frunzelor, unde se hrănesc cu seva plantelor. Atacul determină răsucirea puternică a frunzelor, încetinirea creșterii lăstarilor și reducerea vigorii pomilor.
În plantațiile comerciale și în livezile tinere, infestările puternice pot afecta dezvoltarea coroanei și pot reduce producția din anul curent și din anii următori.
Cum recunoști păduchele negru al cireșului?
Adultul
Adulții pot fi apteri (fără aripi) sau înaripați.
Caracteristici principale
Forma apteră
- lungime: 2–2,5 mm;
- corp oval și lucios;
- culoare negru-intens până la brun-negricios;
- antene lungi;
- sifunculi negri și bine dezvoltați;
- picioare lungi și subțiri.
Forma înaripată
- cap și torace negre;
- abdomen brun-negricios;
- aripi transparente;
- corp suplu.
Coloniile sunt compacte și pot acoperi complet vârfurile lăstarilor.
Nimfa
Nimfele sunt brun-negricioase și seamănă cu adulții apteri, fiind doar mai mici și lipsite de aripi.
Ce culturi atacă?
Specia este specializată pe pomii din genul Prunus.
Principalele plante afectate
- cireș;
- vișin.
În timpul verii, formele înaripate pot migra temporar și pe unele plante erbacee, însă cireșul și vișinul rămân gazdele principale.
Simptomele atacului
Afidele înțeapă și aspiră seva din țesuturile tinere.
Semne caracteristice
- frunze puternic răsucite spre interior;
- frunze îngroșate și deformate;
- colonii negre vizibile pe partea inferioară a frunzelor;
- încetinirea creșterii lăstarilor;
- secreții abundente de rouă de miere;
- apariția fumaginei pe frunze și fructe.
Frunzele deformate protejează coloniile și reduc eficiența tratamentelor aplicate tardiv.
Ciclul biologic
Specia dezvoltă mai multe generații pe an.
Perioade importante
- martie–aprilie – eclozarea ouălor de iernare;
- aprilie–iunie – dezvoltarea intensă a coloniilor pe cireș și vișin;
- vara – migrarea formelor înaripate către plante gazdă secundare;
- septembrie–octombrie – revenirea pe pomi și depunerea ouălor de iernare.
Specia iernează în stadiul de ou, depus la baza mugurilor.
Condiții favorabile dezvoltării
Populațiile cresc rapid în:
- temperaturi de 18–25°C;
- primăveri călduroase;
- fertilizare excesivă cu azot;
- lipsa precipitațiilor abundente;
- reducerea populațiilor de insecte utile.
Pagube produse
Afidele afectează dezvoltarea vegetativă și fructificarea.
Efectele atacului
- reducerea fotosintezei;
- încetinirea creșterii lăstarilor;
- slăbirea pomilor;
- reducerea diferențierii mugurilor de rod;
- dezvoltarea fumaginei;
- diminuarea producției și a calității fructelor.
În plantațiile tinere, atacurile repetate pot întârzia formarea coroanei.
Metode de prevenire
Monitorizarea pomilor
Inspectarea săptămânală a lăstarilor tineri permite depistarea coloniilor încă din primele faze.
Tăierile de întreținere
O coroană bine aerisită reduce condițiile favorabile dezvoltării afidelor.
Fertilizarea echilibrată
Excesul de azot favorizează apariția lăstarilor fragezi, preferați de afide.
Conservarea entomofaunei utile
Numeroși prădători naturali contribuie la limitarea populațiilor.
Dușmani naturali importanți
- buburuzele (Coccinellidae);
- larvele de crisope (Chrysoperla carnea);
- larvele de sirfide;
- viespile parazite din familia Aphidiidae.
Combatere
Combaterea este cea mai eficientă la apariția primelor colonii.
Recomandări
- monitorizarea atentă a pomilor începând din faza de dezmugurire;
- îndepărtarea lăstarilor puternic infestați în livezile mici;
- utilizarea insectelor utile și a produselor biologice, acolo unde sunt disponibile și omologate;
- aplicarea insecticidelor omologate conform avertizărilor fitosanitare;
- alternarea substanțelor active pentru prevenirea rezistenței;
- integrarea tuturor măsurilor într-un program de combatere integrată (IPM).
Intervențiile timpurii sunt esențiale, deoarece după răsucirea completă a frunzelor coloniile devin mult mai greu de controlat.
Cum verifici prezența păduchelui negru al cireșului?
Examinează periodic vârfurile lăstarilor și partea inferioară a frunzelor tinere. Primele colonii apar imediat după pornirea în vegetație și sunt ușor de observat datorită culorii negre și lucioase. Verifică prezența frunzelor răsucite, a secrețiilor lipicioase (rouă de miere) și a fumaginei, semne clare ale unei infestări în dezvoltare.
Concluzie
Păduchele negru al cireșului (Myzus cerasi) este unul dintre cei mai importanți dăunători ai cireșului și vișinului, deoarece reduce dezvoltarea lăstarilor, favorizează apariția fumaginei și afectează producția. Monitorizarea atentă, conservarea insectelor utile și aplicarea măsurilor integrate de combatere sunt esențiale pentru menținerea sănătății livezilor și obținerea unor recolte de calitate.
